Februarie 2010

FINISAREA MICILOR AMBALAJE DECORATIVE DIN LEMN: CUTII, LADITE, CUFERE


In dorinta de a face fiecaruia un cadou cat mai frumos, mai atractiv, ne gandim, uneori in egala masura, atat la cadou cat si la ambalajul acestuia. Sunt sigura ca multi dintre dumneavoastra ati oferit o sticla de vin bun intr-o cutie de lemn frumos finisata sau o bijuterie care, in loc sa fie pusa intr-o cutiuta obisnuita sau o punguta de catifea, alegeti sa o puneti intr-o cutie din lemn pentru bijuterii, finisata antichizat. Sunt convinsa ca multe sotii si-au dorit sa poata face cadou sotului lor un cufar in miniatura, foarte frumos finisat, in care sunt cateva trabucuri cubaneze. Si cred ca as putea continua cu multe astfel de exemple. Ceea ce vreau sa arat este ca, in aceste cazuri, “valoarea” cadoului se imparte in mod egal intre obiect in sine si ambalaj si, aproape intotdeauna, ambalajul este pastrat, devenind un obiect decorativ, uneori si util, alteori nu, dar pe care ne face placere sa-l privim.
Mai exista si un alt fel de cutii pentru ambalare, facute tot din lemn, dar care nu au pretentia de a fi egale in valoare cu obiectul din interior. Cu toate acestea, punerea obiectului in astfel de casete, creste valoarea acestuia, ii da noblete. Vorbim aici de cutiile pentru tacamuri, de elegantele casete pentru paharele de cristal, de laditele pentru vesela de portelan de foarte buna calitate, de micile casete pentru stilouri cu penita de aur si exemplele ar putea continua.

Modul de finisare a acestor doua tipuri de ambalaje din lemn este diferit.
In primul caz, finisajul este mai elaborat, aproape intotdeauna antichizat, patinat, de multe ori avand montata o feronerie deaosebita. In cel de-al doilea caz este mult mai discret, incercand sa nu umbreasca obiectul pe care il contine si sa nu atraga deloc atentia asupra sa. In cele ce urmeaza voi da cateva exemple de finisare a unor astfel de ambalaje si voi incepe cu cele mai discrete.
Cum spuneam, aceste ambalaje sunt finisate cat mai neutru. Lemnul din care sunt construite este, in general, de foarte buna calitate, cu aspect si desen foarte placut si foarte bine slefuit. Nu se aleg esente foarte dense, pentru ca sunt grele si vor deveni si mai grele avand obiectul in interior. In ultima vreme se prefera esentele exotice, care sunt si taninoase, astfel incat protejeaza si mai mult obiectul.
Finisajul acestor cutii nu trebuie sa atraga atentia cu nimic. Acest lucru inseamna un finisaj cat mai neutru, dar foarte bine facut pentru a nu face un deserviciu produsului din interior. Repet, pentru ca este foarte important, slefuirea trebuie sa fie foarte bine facuta. Este o impresie foarte urata daca cumperi un servicu Rosenthall si te zgarii in cutia in care este ambalat. Dupa slefuire, se aplica un bait cat mai aproape de natural sau clasic, sau chiar se lasa lemnul natur, trecandu-se direct la grund. In cazul in care se aplica bait, se prefera culorile, nuc inchis, roscat sau clasic, stejar, mahon, pin, sau alte astfel de culori naturale. Este foarte important ca baituirea sa fie foarte uniforma, tocmai pentru a nu atrage atentia.
Dupa colorare, se aplica grundul. In general nu se folosesc produse foarte pretioase sau foarte rezistente, se folosesc produse “corecte”. Dupa uscare, se slefuieste foarte bine si se aplica lacul. Se folosesc foarte rar lacurile lucioase. Se prefera lacurile mate si pentru a nu atrage atentia dar si pentru ca nu scot in evidenta defectele si prezenta prafului.

Un alt mod de a finisa astfel de ambalaje este prin ceruire sau uleiere care, pe langa protectie dau si un aspect foarte natural.
Pentru ambalajele care vor deveni obiecte decorative se prefera, asa cum am spus, finisarea antichizata. Cel mai simplu mod de a face un obiect sa arate vechi este sa folosim patine de invechire. Modul de finisare este cat se poate de simplu. Inainte de aplicarea grundului, cutia se slefuieste, dupa care se zgarie, se loveste, se fac diverse semne care sa imite stricaciunile suferite din cauza vechimii si a folosirii de-a lungul timpului. Se aplica un strat de bait, in culori inchise, clasice. Pentru astfel de cutii se foloseste foarte mult nucul, mahonul sau stejarul. Dupa aplicare se lasa sa se usuce si se aplica grundul, apoi se slefuieste. Dupa slefuire se aplica patina. Pentru autenticitate este bine ca patina sa fie o culoare inchisa, care sa imite murdaria acumulata in timp. Cand patina s-a uscat se slefuieste cu lana de otel. Ea va intra in pori lemnului si in crapaturi si zgarieturi, dand aspectul de vechi. Efectul este mult mai vizibil pe lemnul cu pori. La final se aplica un strat de lac de protectie transparent. Se recomanda sa nu se foloseasca lacuri foarte lucioase.

Un alt finisaj simplu cu aspect vechi este cel uleiat. Acesta se aplică, în special, pe lemnul de răşinoase. Finisajul este rezistent şi la exterior conferind o buna rezistenta in timp a ambalajului.
Un finisaj asemanator cu cel uleiat este finisajul cerat. În funcţie de cât de mat sau lucios se doreşte finisajul, ceara se poate lustrui. Dezavantajul acestui tip de finisaj este că protejează lemnul foarte puţin şi poate păta materialele depozitate in interior.

Unul dintre cel mai des intalnite finisaje antichizate este aşa-numita “arte povera”. Se foloseste, în general, lemn de plop, dar se poate utiliza şi teiul fiind mult mai uşor de prelucrat decât plopul. Aspectul “arte povera” este foarte plăcut, degajând căldură şi simplitate nobilă. In general, baiţul dă efectul propriu-zis al finisajului. Acesta este, de fapt, un baiţ-patină, care colorează şi antichizează în acelaşi timp. Efectul se obtine prin stergerea baitului aplicat, astfel incat este pus in evidenta desenul lemnului dar se si patineaza obiectul in locurile mai greu accesibile stergerii.

Un alt finisaj mult intalnit este cel pictat. In acest caz se vopseste suportul intr-o culoare placuta, discreta, peste care se picteaza flori, pasari, ramuri sau animale. O astfel de cutie va fi cu adevarat speciala, devenind mai importanta chiar decat obiectul din interior.

Finisajul crapat se obtine folosind un material special care, aplicat peste un material de baza cu care nu este compatibil, prin uscare se crapa. Daca exista diferenta de culoare intre cele doua straturi atunci efectul este foarte interesant. Poate parea ca, de-a lungul timpului, lacul a crapat pe cutia de bijuterii a bunicii. Efectul poate fi pus in valoare, atunci cand diferenta de culoare dintre straturi este mica, cu ajutorul patinelor de antichizare.

Astfel de cutii de ambalaj pot fi si utile nu numai decorative. Puteti transforma o astfel de cutie de bijuterii intr-o cutie de lucru, in care sa tineti ate, ace, forfece si alte astfel de lucruri utile. Sau, puteti folosi cutiile mai mari pentru a depozita facturile platite. Oricum le veti folosi, ele vor ajuta la crearea unui atmosfere calde, placute.


Articol aparut in revista INTARZIA - Februarie 2010